azi…maine

azi plang. fara motiv sau pentru o mie de motive. imi plang copilaria care a trecut si copilul care o sa vina, plang pentru prima dragoste, a doua si pentru cea mai recenta. imi plang prietenii, din trecut si de azi; imi plang iubitii din trecut si pe cel de azi. plang pentru visuri implinite sau nu, pentru sentimente traite sa nu, pentru vorbe spuse sau nu.

lacrimile mele sunt cand picaturile calde ale ploii de vara, cand fulgii reci ai ninsorii tarzii. sunt cateodata lacrimi ce cad pe frunze verzi si stralucesc in lumina soarelui, iar cateodata stropi grei ce biciuiesc asfaltul si-asa batatorit. nu sunt mereu lacrimi dorite, dar sunt mereu bine-venite. cand e cald afara, ele cad perfect si ma racoresc, iar cand e frig..ei bine, atunci cand e frig se rostogolesc in goana pe obrajii inghetati si transforma imediat o fata morocanoasa intr-un zambet luminos.

azi plang. si daca nu o fac, ma intristez. cine spune ca trebuie sa fii trist ca sa plangi ? eu, cateodata, plang tocmai ca sa scap de tristetea care bate nerabdatoare la usa. mai plang uneori de fericire, e drept, de mai putine ori. mai sunt zile in care plang degeaba sau zile in care plang in locul altora.

imi pun intr-un pahar de whisky niste vin si ma incolacesc pe canapea. cu nasul rece si ochii umezi incep sa imi asez gandurile in sertare incarcate si imbacsite de praf si astept sa vina “maine”.

maine rad.