Femeia . . .

Daca as fi barbat, femeia pe care as iubi-o ar avea chip de lut. Lut moale pe care eu l-as putea modela. I-as face in jurul ochilor riduri in care toate zambetele ei din suflet sa se stranga si pe frunte riduri in care sa iti depoziteze tristeti si griji mai vechi.

As iubi o femeie cu ochi mari, cu obraji fini in care mi-as infige degetul pentru a lasa acolo gropite care sa apara la fiecare urma de zambet, dulce sau amar. Ar avea par lung iubita mea. Lung si moale pentru ca eu sa imi pot plimba degetele prin el, fara sa se incurce. Ar mirosi intotdeauna frumos, chiar si fara parfum. Ar avea pielea ca de bebelus, cu miros de vanilie sau de lemn tare.

As iubi o femeie care si-ar deschide sufletul ca eu sa intru nestingherit; care m-ar invita sa-mi mut toate lucrurile la ea. Iar eu as accepta, ca sa o pot privi cum doarme incolacita la marginea patului si sa o iau in brate atunci cand viseaza urat.

M-as indragosti iremediabil de femeia care mi-ar pregati micul dejun, iar la cafea ar ‘uita’ sa puna zahar, pentru ca stie cat de amara o beau. Femeia pe care as iubi-o ar fi tot timpul langa mine, iar atunci cand ar lipsi, as simti ca-mi lipseste o parte din suflet. Atat de aproape o vreau. As vrea sa ma sufoce, sa-mi intre in suflet si sa nu mai plece niciodata.

Mi-as admira iubita in fiecare clipa. Mi-as dori sa o vad cum isi picteaza migaloasa unghiile de la picioare, desi afara e iarna si umbla numai in bocanci. As privi-o fara sa clipesc atunci cand scrie pentru mine. Mi-ar placea sa ii citesc atunci cand ea oboseste si sa o ascult dupa ce termina de scris.

N-ar trece zi fara sa ma surprinda cu un cadou si n-ar trece seara fara sa ii multumesc.

Femeia pe care as iubi-o ar fi cu siguranta femeia pe care am contemplate-o de atatea ori la coada la paine, ori in metrou. Ar fi femeia care m-ar face sa mai merg cateva statii, doar stand acolo preocupata sa fie ea insasi.

As iubi femeia care nu si-ar folosi lacrimile pe post de arma, ci le-ar lasa sa curga doar atunci cand ploaia i-ar ajunge pe fata.

Femeia din sufletul meu ar fi aceeasi care, zi de zi, imi strabate mintea neobosita, neplictisita, neschimbata.

Iar daca ea ar alege sa ramana acolo pentru totdeauna, sa-mi bucure zilele si sa-mi umple noptile, atunci eu i-as darui totul, chiar si lucrurile de care nu ma credeam in stare…