De dor

In linistea asta surda doar vocea ta mai rasuna. Tonul vocii tale bland, asa cum mi-l amintesc. Gandurile tale peste gandurile mele, peste sufletul meu, peste mine. Dorul meu peste gandurile tale, peste sufletul tau, peste tine. Viata ta scursa in viata mea, trairile tale prin trairile mele, ochii mei prin ochii tai, dar sufletul…sufletul meu de mana cu al tau.

Mi-e dor de tine si, odata cu tine, de ciocolata din buzunarul tau, de sarutul tau pe frunte, de ochii tai tulburi, de vorbele tale, de timpul tau, de viata ta. Sa vii langa mine cand scriu si sa imi dai niste sfaturi, de amator; “In tot ce scrii, pune si putin suflet”. In tot ce simt, pun cuvant. In tot ce iubesc, te pun pe tine.

Primii pasi in viata, atunci cand cazi si plangi, cu privirea luminata si vocea calda mi-ai spus ca doar cei mai puternici stiu sa se ridice atunci cand cad.

Stiam sa desenez si stiam sa calculez. Stiam sa traiesc si stiam sa iubesc. Mergeam pe bicicleta cu privirea mereu inainte; in spate erai tu si tineai de sa. Au trecut ani, iar acum merg pe bicicleta cu privirea in urma, cautandu-te.

Intr-o mare de nebuni te gasesc pe tine, cel mai nebun dintre toti. Dar tu esti nebun dupa mine, dupa dragostea si dupa viata mea. Tu mi-ai dat viata ta, iar eu iti sunt datoare sa o ingrijesc.

Intr-o mare de intelectuali ce imi citesc povestile te gasesc pe tine, cel mai intelectual dintre toti. Tu imi citesti gandurile. Mi-ai dat gandurile tale, iar acum le mai rasfoiesti din cand in cand.

De fiecare data cand vreau sa te vad deschid toate usile casei, dar tu nu esti acolo. Daca pleci mereu pentru mine, pentru cine te intorci de fiecare data ? Tu pleci in fiecare zi cate putin si pe mine cui ma lasi ? Pasii mici pe care ii faceai cu ani in urma s-au transformat in ultimul timp. Acum nu mai mergi la plimbare. Acum aproape alergi ca pentru maraton. Catre ce ? Unde te duci asa grabit si eu cui raman aici ?