Frumoasa si Bestia ?

Sunt indragostita, fara doar si poate, de dragoste. Iremediabil m-am lasat cuprinsa in bratele ei calde si primitoare, iar acum nici daca vreau, nu mai pot sa plec. Ma leagana tandru si ma saruta bland pe frunte. Dragostea, caci cel care ar trebui sa faca asta in locul ei, a inteles-o gresit.

Cel cu care vietuiesc de mai bine de trei ani ma atinge cu palmele puternice peste fata mea fina, de domnisoara, insa nu tandru, asa cum ar face-o orice indragostit in locul lui. Nu, el imi aplica strategic palme grele, iar eu le suport cu stoicism. Imi mangaie parul usor ondulat, iar degetele lui se incurca, deloc intamplator in el, tragand pana ramane cu pumnul plin de fire negre subtiri. Asupra patului nu arunca petale catifelate de trandafiri rosii, ci spini care mi se infig in spate, lasand sangele sa tasneasca iar cearceafurile sa se umple de rosul acela intens ce imita culoarea petalelor mult dorite. Culoarea aprinsa actioneaza asupra lui la fel ca mantaua toreadorilor asupra taurilor. El se napusteste peste mine si ma tintuieste in patul unde doar dragostea si dorinta ar fi trebuit sa ma tina prizoniera.

In acest fel, prinsa intre ura, furie si deznadejde, suport toanele celui care mi-a jurat candva iubire vesnica.

Nu-mi permite sa vars nicio lacrima in timp ce el isi manifesta dragostea; asa ca, de fiecare data cand afara ploua iar el nu e acasa, ies sa ma plimb si sa plang. Lacrimile mi se confunda imediat cu picaturile mari si rapide ale ploii ce-mi biciuie la randu-i fata. E insa o biciuire ce are in ea o urma de alinare, o biciuire dulce si calda pe care o caut, tanjind dupa ea atunci cand Soarele imparateste Cerul.

Am luptat cu el in fiecare zi. La inceput ma domina doar fizic, insa cu timpul psihicul a cedat si imi era Stapan absolut. De ce am ajuns aici, nu ? L-am parasit, si nu o data, de nenumarate ori, insa ma gasea oriunde ma ascundeam. Era influent, si nu doar asupra mea; nimeni in oras nu indraznea sa i se impotriveasca. Era idolul baietilor de 18 ani si visul oricarei tinere domnisoare, insa nimeni nu il cunoastea ca mine. Iar eu, ei bine, eu am inceput sa il cunosc abia acum un an. Mi-am dat seama ca purtase impecabil masca barbatului perfect pana intr-o zi cand aceasta i-a cazut pe pardoseala de marmura pe care am contemplat-o de atatea ori, chiar la nivelul ei. S-a spart in mii de bucatele si s-a imprastiat in toata casa. A fost prima oara cand m-a lovit. Cioburile de portelan Bavaria mi-au lovit picioarele lasand primele cicatrici.

Dar azi s-a purtat altfel. Azi mi-a adus flori, a presarat petale sangerii in jurul meu si mi-a mangaiat, pentru prima oara in ultimul an, tandru obrajii inca fini. Mi-a sarutat buzele reci si a varsat chiar o lacrima in care se regaseau toate regretele lui. Regreta ca si-a pierdut papusa atat de repede. Regreta ca inca nu si-a satisfacut obsesiile nebune. Regreta ca trebuia sa o ia de la capat cu altcineva. Insa niciodata nu a regretat ca a ucis, rand pe rand orice urma de dragoste, tandrete, zambet, iar mai apoi viata din mine.