Eu

Nu sunt nici bogata, nici saraca. Nu sunt nici tanara, nici batrana. Sunt femeie, barbat, mama, tata, frate, sora, iubit si iubita.

Imi place, mai mult decat sa primesc, sa ofer. Imi place sa ajut mai mult decat sa fiu ajutata. Imi place sa-mi dedic viata altora, in detrimentul propriei vieti. Nu de putine ori am uitat cine sunt cu adevarat si m-am transpus in persoanele dragi mie. Nu de putine ori m-am fript, lasandu-ma descoperita sub Soare. Am facut insolatie din cauza caldurii puternice care m-a cuprins, insa niciodata nu am lasat asta sa ma doboare. M-am ridicat si i-am ras in fata Soarelui si razelor lui arzatoare. Ii strigam ca pe mine nimeni nu ma opreste cand e vorba de prietenii mei. Ah, prietenii mei. Ce cuvinte mari ! Ce prieteni mari credeam ca am. De putine ori m-am inselat in viata, insa de fiecare data cand am facut-o, a fost de proportii. Nu-mi pare rau. Eu spun ca e experienta, altii imi spun ca e prostie. Eu spun ca e speranta, sa imi astept prietenii sa se intoarca, incet-incet la mine, ca Fiul Ratacitor catre Tata. Ei isi sustin in continuare ideea, “E prostie !”. Eu stiu ca doar din dragoste fac asta. Ei nu stiu nimic.

Eu, femeia din mine, eu astept ca toti iubitii mei sa isi intoarca vreodata privirea catre mine si sa imi spuna ca doar cu dragostea pe care le-am purtat-o au reusit sa ajunga in varful muntelui, iar acum isi construiesc lumea acolo.

Barbatul din mine isi doreste ca toate planurile si ambitiile pe care le-am avut de-a lungul vietii sa isi gaseasca o rezolvare. Sa le gasesc o rezolvare barbateasca.

Mama ce zace in mine isi impreuneaza mainile cu Tatal ce salasluieste in sufletul meu si privesc, cu barbia ridicata si privirea inlacrimata, dar mandra, catre toti fii si fiicele pe care le-am avut in vis si pe care le voi avea in realitate.

Fratele si Sora isi impart vietile pentru a putea reusi mai usor in lume, dar se unesc apoi cand timpul nu le mai lasa ragaz pentru viata.

Iubitul ce-mi umple sufletul isi asteapta pe veci iubita ce se zbate in corpul meu de om limitat.

Sunt viata si moarte si speranta ca viata exista din nou dupa moarte. Sunt tot ce oamenii din jurul meu isi doresc. Sunt o bucata de plastilina ce se lasa modelata in mainile mai putin dibace ale iubirilor mele. Ei toti trag in stanga si-n dreapta, iar eu incerc sa raman intreaga. Ei ma cocolosesc apoi, sufocandu-ma, insa eu incerc sa-mi scot nasul printre degetele lor, sa prind o adiere curata. Nu sunt cei mai priceputi artisti, dar sunt cei care stiu sa ma modeleze cel mai bine. Imi las sufletul sa ia orice forma doresc ei. Ma mulez pe dragostea lor si imi vine sa raman asa vesnic.

Dar Soarele din nou rasare. Caldura topeste tot si-n felul asta, usor-usor ma dezlipesc si alunec la picioarele lor. Din cauza luminii puternice ei nu ma vad, din cauza caldurii nu simt cand eu cad. De fapt, e o fericire pentru ei cand, pe dogoarea aia, de pe suflet le cade o patura groasa, insa nu realizeaza ca se vor arde. Ma cauta apoi sa le vindec ranile. Si o fac, caci ei sunt dragostea mea. Ma dau la o parte cand ii cuprinde din nou caldura si ma mai cheama abia in toamna cand vantul rece incepe sa adie. Ma intorc cu puterile aproape sleite de tot acest “du-te – vino” si incerc sa le acopar din nou sufletul rece. Dar am slabit si tesatura mi s-a rarit. Vantul intra printre firele de lana si le atinge pielea calduta. Ma dau indata la o parte si isi trag asupra lor o plapuma ultimul racnet, electrica. Dar cand cade curentul, cu ce se invelesc ? Stau tot timpul prin preajma, in caz ca au nevoie de mine. Astept tot timpul sa se intoarca, poate cu capul plecat, caci asa merit, si sa imi ceara scuze.

Am invatat ca intrega viata nu e decat o asteptare. E decat o gara in care ramanem prinsi pana cand soseste trenul potrivit in care ne urcam si ne duce catre cealalta viata.

Stau pe peronul vietii mele si imi fumez asteptarea. Scrumul cade si se lasa purtat de vant. Mai am cateva fumuri si o termin. Parca aud in gara un anunt. Cica intarzie trenul. Vreo 10 ani. Trag ultimele doua fumuri dupa care imi aprind o alta tigara a asteptarii. “Eu intotdeauna fumez o tigara inainte de a muri.”