IX

- Anto ? Ce spui ?

- Poftim ? am intrebat, ca trezita dintr-un somn pe furis.

- Nu ai auzit nimic din tot ce ti-am spus ?

- Ba da ! aproape ca am tipat. Dumnezeule, normal ca am auzit ! Doar ca totul mi se pare rupt direct din telenovele si pus in viata mea ca si cum eu n-as avea niciun cuvant de spus. Doar ca..nu stiu ce sa spun.

- Poftim ?

- Da, Tom. Nu stiu ce sa spun. Vreau sa ma casatoresc si sa fac 3 copii perfecti, insa nu stiu cand o sa se intample asta.

- Anto, acum.

Si scoate din buzunarul blugilor cu care a dormit un inel din aur alb cu diamant rotund pe care mi-l potriveste perfect pe deget.

POFTIM ??? tip eu in gand. De unde imi stie masura degetului ? De unde stie ca urasc aurul galben, dar imi place la nebunie cel alb si mai ales, de unde stie ca voiam un diamant rotund ?

- Da, da, da. De o mie de ori da ! am strigat, fara sa imi raspund la vreuna dintre intrebarile pe care mi le pusesem mai devreme.

Cred ca asta e. Cred ca asta e cererea in casatorie, a vietii si a mortii mele. Si am acceptat-o fara sa tanjesc dupa altceva sau altcineva. O seara ratata de Valentine’s Day s-a sfasit cu o dimineata minunata de februarie, pur si simplu.

- Atunci, Valentine’s Day fericit ? ma intreba Tom, cu teama in glas.

- Nu, raspund eu pe un ton calm. Asta nu poate fi o zi banala de Valentine’s Day. Asta e ziua in care vietile ni se schimba si ni se unesc. Asta e ziua in care ma mut in sufletul tau, iar tu intr-al meu. E ziua infloririi, desi e inca iarna. E o zi perfecta perfecta perfecta !

Atunci Tom m-a ridicat pe marginea patului, eu mi-am incrucisat picioarele in jurul mijlocului lui si am inceput sa cantam amandoi “La vie en rose”. Ne-a bufnit rasu la auzul vocilor noastre si ne-am prapadit pe covorul moale si alb, care sigur va trebui schimbat daca ma mut eu aici.