Florentina’s Blog

Sunt indragostita. Daaa. Si acum, acum e bine, e frumos. Ne intalnim zilnic, imi aduce flori, bomboane. Ne distram. Poate ca o sa tina asa vre-un an, sau chiar mai mult. Azi a facut un pas mare, mi-a adus bomboane cu lichior de visine si a terminat (pentru totdeauna, sper) cu cele cu aroma de alune. Vecinii mei l-au luat deja la rost ca mereu imi imprastie petale de trandafiri pe scara, si totusi..stau la 9. Dar mie imi place.

Azi iesim la patinoar. Iubesc iarna (de cand sunt cu el, de fapt..marea e viata mea, dar stiti doar, iubirea cere sacrificii). Sper ca nu incepe cu chestiile alea tipice barbatilor ” te sun ” (si nu o mai face), ” vin sa te iau la 7 ” (si ajunge cu 2 ore intarziere), deja a trecut o jumatate de ora. Am inceput sa decojesc o portocala. Urasc portocalele. Am si mancat-o chiar. Nu mai ajunge, 45 de minute s-au dus. Il urasc. Cred ca mai bine ma duc sa ma demachez, sa ma schimb.

Au trecut 2 ore si jumatate si aud soneria. Deschid.. si ce sa vezi, are un buchet imens de trandafiri albi (ii prefer de 100 de ori in schimbul celor rosii) cu care ma da pe spate, ma inmoi toata si uit de timpul pierdut aiurea, asteptandu-l. Ma abureste cu 2 scuze pe care si un copil de 5 ani le-ar sustine mai bine si gata. Il iubesc din nou. E prima data cand ramane peste noapte la mine. A doua zi merge la el sa isi schimbe hainele si apoi il vad din nou la usa mea, de data asta intra singur, a luat cheile de rezerva. Vad ca are un mic geamantan, merge in baie si scoate periuta si after-shave-ul. Ma uit un pic uimita la el (hei ! nu cumva fata ar trebui sa duca periuta si lucrusoarele acasa la barbat ?!) si apoi ma duc sa fac cafeaua. Eu azi am liber, deci imi permit sa fiu mai lenesa, dar, el ce cauta inca acasa ? Ha ! M-a auzit ca azi nu merg la serviciu si ce sa vezi..s-a gandit ca m-as bucura sa avem amandoi liber si sa colindam orasul. Nu, nu m-as bucura. De fapt ziua asta o aveam pentru o intalnire cu fetele de care nu am mai avut parte de 5 luni. Ok. Nu ii spun nimic. N-are rost sa ne certam pentru asta, desteptul cedeaza.

Cam in sensul asta merg si urmatoarele 3-4 luni. Deja incep sa ma plictisesc. Casa mea a devenit acum sediul petrecilor de sfarsit de saptamana. Mi-e si rusine sa o invit pe mama aici. Ok. O sa pun punct. Azi plec mai devreme de la birou si il astept cu mancarea lui preferata si ii dau veste cea mare, ne despartim.

Hmm.. deja e 7 jumate si el nu a ajuns. Aa.. asa, acum vine partea mai grea. Chestii gen “nu tu esti de vina, eu sunt” ( sper ca se prinda ca de fapt, e vina lui ). Nu o sa continui discutia ce am purtat-o ca e plictisitoare.

Ne-am despartit. E primul barbat caruia “i-am dat papucii”. Si nu, nu ma simt deloc bine, ma simt murdara si nesimtita. Nu ii inteleg deloc pe barbatii care adora sa raneasca, niste dobitoci.

Si nu, nu e usor sa “dai papucii”,  nu din punctul meu de vedere.

**Ultimul post pe anul acesta.  La multi ani si un an nou fericit ! Pupiciii !