The end .. my end

Era o seara calda pentru anotimpul acela. O sambata seara cum nu a mai fost demult. A iesit cu fetele, s-a distrat, s-a relaxat .. au barfit, au baut, s-au plimbat .. Ramane ea si Nicole. Nicole se urca grabita intr-un taxi, ea merge pe jos distanta ce o despartea de linistea groaznica de acasa.

Afara era bine. Era cald. Era liniste relaxanta. Drumul pana la apartament a fost lung; pasi mici o indreptau spre blocul decolorat de vreme.

Ajunsa in fata scarii cotrobaie prin geanta dupa bricheta pentru a lumina. Gaseste pachetul de tigari din care extrage o tigare subtire; ultima tigare din primul ei pachet. O aprinde si se aseaza pe treptele din scara. Cu ochii atintiti in neonul de afara tragea insetata din tigare. Buzele uscate o usturau. Expira fumul si le musca haina. Lacrimi mari si calde i se rostogoleau grabite pe obraz.

Stinse tigarea, se ridica si ameteala o cuprinse. Se sprijini cu umarul de perete in timp ce telefonul ii suna a mesaj. Il scoase fara tragere de inima si cand deschise mesajul pentru a citi textul pulsul i se accelera si lacrimile o napadira. Cu mainile tremurande reusi sa scrie un raspuns. Dupa ce confirmarea ii veni, continua sa urce treptele, sprijinindu-se de balustrada.

Ajunse in casa si sparse linistea cu un tipat dupa care lacrimi amare incepura din nou sa alunece. Ochii i se scaldau in rauri ce nu secau niciodata.

Se intinse pe marmura rece si se lasa acolo pana cand sufletul nu mai suporta raceala si o parasi.

Acum pe jos zacea un trup fara suflet, fara viata.

Desiree

Printre carti si caiete, in fata calculatorului, cu cana mea cu gargarite plina cu cappucino aburind, stau si-ti privesc poza pe mess. Iti simt lipsa in masura in care te-am avut. Imi imaginez ca esti in fata mea si bei, alaturi de mine, din cana ta cu gargarite, din cappucino-ul tau cu spuma. Vreau sa impartim iar ciocolata in bucatele si sa iti dau tie patratelele cu Iubire, Emotie, Tandrete … Vreau sa ma tii iar in brate si sa-ti simt respiratia in ceafa mea. Vreau iar sa adorm pe pieptul tau. Vreau astea si inca altele .. vreau tot ce-a fost si ce-ar urma sa fie ..

Inside

Azi dimineata cand m-am trezit, masca imi era langa pat. Am luat-o si am analizat-o pe toate partile. Era o masca frumoasa, cu tot ce ii trebuie pentru a fi perfecta. O indrept spre fata insa ma hotarasc ca astazi nu o sa ies din casa asa ca nu trebuie sa o port.

O las sa cada pe gresia rece si o aud cum se sparge in bucatele. Imi delectez auzul cu sunetele dezacordate dar totusi fine. Privirea imi ramane atintita in gol si gandurile zboara departe. Acum, ca nu o mai am nici pe ea, cum voi mai reusi sa arat fericita ? Nimeni nu imi raspundea dar nu imi mai faceam griji. Stiam ca o sa stau in casa si totul o sa fie bine. Puteam sa imi petrec restul vietii in patul mare, cu asternuturi groase si sa privesc in gol pe geamul ce dadea spre mare.

Vedeam valurile furioase cum se indreptau spre stanci si realizam ca asa o furtuna se dadea si in mine. Simteam cum valurile ratiunii loveau stancile simtirii. Ma intrebam care va castiga .. Urmaream razboiul cu sufletul la gura, nestiind de partea cui sa fiu.

Luptele erau stranse. Valuri mari se inaltau insa de fiecare data stancile reuseau sa le sparga.

 Tindeam sa cred ca stiu cine va fi castigatorul ..

Cocktail

Sunt la petrecerea asta de nici 5 minute si deja sunt abordata de catre un tanar ce ma intreaba daca doresc ceva de baut. “Aa .. as vrea sa-mi turnati putina tristete, va rog.” Ah, era chelnerul. “Sunteti sigura ? Este foarte tare si nu va recomand.” spunea el cu hotarare. “Sunt foarte sigura. Asta beau de ceva timp, a devenit bautura mea preferata.” ii replicam eu, zambind amar. Imi toarna un pahar plin ochi din care sorb cu zgomot atragand toate privirile din jur asupra mea. “Scuzati-ma !” incerc eu, zambind tamp si inrosindu-ma. Din capatul celalalt al salii observ o figura cunoscuta. Ma apropii incet ca nu cumva sa fac o noua gafa. Era insa inconfundabila Grace, vechea mea prietena, cea cu parul precum curcubeul. Azi era mov; se asorta cu tinuta. “Sharon, de cand nu te-am mai vazut” si mi se arunca in jurul gatului, ametita. O vad ca are in pahar o bautura ce o face euforica si nu ezit sa o intreb “Ce bei acolo ?” ea, cu gura pana la urechi imi raspunde ” Aa.. asta ? E fericire, scumpo. Ai incercat ?” Raman cu privirea atintita in gol, gandindu-ma ca eu nu am mai gustat din fericire de nu mai stiu cat timp. Ma intorc in trecut si rememorez toate amintirile frumoase care candva ma faceau atat de fericita. Toate acele lucruri mici care azi nu mai exista. Apelurile telefonice de la el, privirea lui, atingerea lui sau pur si simplu prezenta lui in preajma mea. Iubeam pur si simplu aerul pe care il respira, locul unde pasea si lucrurile pe care le atingea. Azi nu mai aveam parte de ele. “Heeei ! Tu bei cumva uitare ?” tipa Grace catre mine. “Aa nu. Tristete beau. E amara dar m-am obisnuit” rosteam cuvintele cu greu. “Stiu prostuto, dar erai uitata in trecut si d-aia am intrebat.” “Ah, ma scuzi Grace. Imi pare rau.” spuneam eu cu ochii inlacrimati. “Stai linistita scumpo. Te inteleg.” imi replica ea cu compasiune. “Stiu Grace, stiu. Nu pot sa inteleg cum tu ai putut sa treci peste asta. Eu nu pot.” spuneam eu, plangand de-a binelea. “Cu timpul trece, ai sa vezi.” ” Sunt o nenorocita ! Iarta-ma. Tie ti-a murit sotul, nu mie. Eu doar am trecut printr-o despartire urata. Iarta-ma Grace.” spuneam printre hohote de plans. “Iubito, tot o pierdere ai suferit si tu. A ta este mai recenta, atata tot. Nu conteaza daca moare sau dispare din viata ta, el continuandu-si viata, lasandu-te pe tine suferind. Eu am trecut prin asta acum 7 ani. Am depasit. O sa reusesti si tu !” . Cuvintele ei ma inseninau si imi dadeau puterea sa merg mai departe. Hotarasc sa-mi termin bautura si indreptandu-ma spre bar ma gandeam ce sa aleg .. hhm .. erau atatea sortimente .. Ajung in fata barmanului care intreba iritat “Ce doriti ?” atunci, luata prin surprindere si trezita brusc din reverie rostesc ” Un pahar cu singuratate, va rog.”

Dot

Sunt trista. Ah cat sunt de trista ! Dar zambesc. De ce zambesc ? Cui ii pasa daca rad sau plang ? Pe cine intereseaza daca sunt fericita sau nu ? Am obosit sa mai fiu fericita pentru voi. Vreau sa fiu cu adevarat fericita. Vreau sa fiu cu el si sa fiu fericita. Si daca el nu vrea sa fie cu mine, atunci as vrea sa fiu un punct mic ce-l urmareste pretutindeni. Vreau sa fiu punctul ce-i apare-n fata ochilor cand ameteste, cel care este pe monitorul calculatorului, punctul care ii apare pe foaie din cauza cernelii care s-a scurs. Vreau sa ii fiu alaturi cand e trist si sa-l inveselesc luand tot felul de forme. Sa-i fiu alaturi cand e fericit si sa ma bucur pentru el. Vreau sa cresc hranita de speranta. Sa cresc atat de mult doar cat sa ma poata tine in buzunar si sa ma scoata cand are nevoie de cineva sa ii zambeasca sincer si din suflet sau sa il priveasca intelegator. O sa ii zambesc pana cand o sa ma doara obrajii, pana mi se vor subtia buzele si se vor confunda cu restul fetei. O sa il privesc fara sa clipesc pana imi vor lacrima ochii, dar stiu ca nu vor mai lacrima de tristete. Stiu ca voi fi fericita.

My war . . .

Cu capul în palme, cu coatele tocite pe genunchii laţi, cu părul peste ochi .. ea medita asupra vieţii. A vieţii de fată, de studentă, asupra vieţii în general.

Era tristă; îi venea să doarmă şi să uite. Vroia să îşi culce capul pe genunchii cuiva care o iubeşte, însă, singură fiind, şi-l culcă pe propriile palme. ” M-am săturat de palmele mele. Am nevoie de genunchii cuiva ! “

Soneria suna, dincolo de uşă o aştepta o surpriză. Un colet cu un bilet deasupra. ” Îmi pare rău. Nu putem fi împreună. Nu mă poţi înţelege, nu încerca. ”

- Ce naiba a păţit ? Până acum două ore eram un cuplu, ştiu că nu unul normal, dar totuşi un cuplu.

Se îndreaptă către telefon şi formă numărul ştiut pe derost. La capătul celălalt el îi răspunse calm, ca de obicei.

- Alo ! Spune, te rog.

- Eşti un ciudat ! Ce naiba ai păţit ?

- Nimic. Pur şi simplu mi-am dat seama că nu merge şi nici nu va merge vreodată.

- Ok, dar putem încerca, după cum ne propusesem ..

- Nu mai putem. Eu nu mai vreau.

- Nici tu nu ştii ce vrei !

- Poate, dar nici tu nu eşti prea departe.

- Desigur. Încetăm ori încercăm ?

- Nu ştiu.

- Ştii ce ? Asta e un fel de luptă, un război … unul care nu se mai termină, unul dureros în care persoanele implicate sunt pline de orgoliu … De ce eşti orgolios aiurea ? Crezi că orgoliul îţi va ţine loc de iubită ?

- …

(liniştea de la capătul firului îi dădu de veste că a rămas singură, din nou .. singură)

Sunt singură .. aşa rămân mereu .. sunt singură ..

Destiny

Un oras mic, aglomerat ii servea drept loc de relaxare. Era orasul unde crescuse dar unde nu o mai cunostea nimeni.

Cei in varsta murisera, cei tineri nu apucasera sa o vada inainte de a pleca.

Ea se intoarse acolo dupa 13 ani, exact in acelasi loc : intr-un cartier de la marginea orasului, pe o alee ingusta incarcata de masini. Privi in jur pentru a descoperi schimbarile .. nimic nou. Totul era exact cum lasase. Urca la apartamentul ei. Scoase cheile si, nimerind din prima, intra in casa primitoare. Din oglinda de pe hol o privea o femeie matura, nu prea inalta sau scunda, nici prea grasa sau slaba, cu tenul alb, cu usoare riduri pe fruntea lata. 13 ani … poate de data asta e cu noroc .. gandea ea. Inspecta casa dupa care porni la o plimbare in vechiul oras.

Nori negri se strangeau, picaturi mari o loveau peste fata rece insa nu le simtea.

Buzele ii erau intr-un zambet continuu.

Nu mai era nimeni pe strada, nici om, nici masina, nici macar frunzele ruginite. La capatul strazii se opri .. era strada ei .. colt cu strada lui. I se paru ca-l zareste. Intr-adevar, el era acolo. Stia. Stia ca ea va veni. Era 13.13.1313. Au ales data asta sa se revada. Au vrut sa pun destinul la incercare. Dupa fix 13 ani s-au reintalnit.

El era neschimbat. Ochii mici si negrii pe fata lata, nerasa, niciodata zambitoare, demna de un englez get-beget. Ea, deasemenea neschimbata,visatoare, blanda ca de obicei, ea era trista ca de obicei, dar nimeni nu stia, caci ea zambea ca de obicei..

Se oprisera unul in fata celuilalt fara a scoate un cuvant. Intre ei era diferenta de o respiratie. Un singur gest si ar fi devenit unul caci asta inseamna iubirea, a fi doi si a nu fi decat unul, un barbat si o femeie ce se topesc intr-un inger.

El o apuca de mana, picaturile se pravaleau peste ei dar nu le observau.

Ea deschise gura si lasa cuvintele sa zboare .. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime ..

El ii prinse fata intre palme iar buzele lui se lasau grele peste ale ei. O saruta si ploaia inceta.

 13.13.1313 era o zi cu noroc.

Sfidasera destinul.

Pentru prima oara erau impreuna. Impreuna dupa atata timp ..

I’mvisible

Invizibila sau nu, am o criza ! Culmea, o criza manifestata prin calmitate, atitudine ce nu-mi e deloc caracteristica, nici mie, nici zodiei mele.

Sa va explic cum am ajuns invizibila. Bineinteles, cu probabilitatea de rigoare pentru ca pana acum nimeni nu mi-a confirmat ca sunt complet invizibila.

Asadar, probabil m-am purtat atat de urat cu persoanele din jurul meu incat au decis sa ma ignore si sa isi imagineze ca sunt invizibila, pana acest lucru s-a si intamplat; ori, m-am purtat atat de frumos incat persoanele respective nu au mai putut suporta bunatatea mea si au decis sa aplice aceeasi varianta (cea de mai sus, aia cu prefacutu’).

Sa va spun acum si cum mi-am dat eu seama de lucrurile astea. Nu demult am constatat ca oriunde merg, lumea se ciocneste de mine de parca nici n-as fi acolo. Deunazi o colega, ridicandu-ne de pe scaun, imi aplica un cot in stomac (care oricum ma durea din cauza cafelei), lucru pe care desigur l-am pus pe seama “ametelii” de dimineata. Elevi ori profesori, deopotriva, nu ma observa. Prieteni ori pretendenti ? Au disparut odata cu dinozaurii.

Chiar si propriile organe ma considera invizibila. Creierul, probabil, a constatat ca locuieste intr-un corp inutil asa ca a hotarat sa-si ia o vacanta bine meritata. Picioarele, neindrumate de nimeni, “lovesc” tot ce le iese in cale : pietre, trepte, caini.

Totusi, simt ca e cineva care inca ma vede, sufletul care se incapataneaza sa ramana tintuit in trupul fara nici un folos. Cateodata simt cum iese si priveste din exterior cum evolueaza/involueaza lucrurile si apoi incearca sa aduca totul pe linia de plutire. Imposibil ! parca ii striga in deradere cineva din umbra. Chiar ? ii raspunde asta micu’ .. dar deja se auzea ecoul, a ramas iar singur.

P.S. : Daca ma vede cineva, buzz !

Il y a longtemps que je t’aime

Conacul mare si vechi trona la capatul aleeii. Geamurile late lasau razele soarelui sa patrunda in voie. Doua fotolii mari, o masuta si un pian erau singurele obiecte ce decorau incaperea. Inauntru, ea isi lasa degetele firave pe clapele masivului pian. Sunetele acordate umpleau camera goala.

Din cadrul usii el o privea cu jind. O dorea, in ochii lui se citea o profunda dorinta carnala. O dorea numai, nu o iubea. Se apropie de ea cu pasi mici si ii puse o mana mare dar fina pe umarul gol. Ii placea sa cante goala. Simtea cum tot trupul ii vibreaza la atingerea notelor, la atingerea lui. El isi cobora incet degetele pe mana ei o simtea cum se cutremura. Ea isi intoarse capul si il privi gingas cu ochii-i verzi. Un suras placut se asternu pe fata ei alba. Se ridica in picioare si cu mana pe fata lui incepu un dialog mult amanat.

- De ce nu ma iubesti ?

- Mi-e imposibil ! Te doresc insa nici o nota a dragostei nu ma atinge. Nu imi doresc asta. Nu imi doresc a suferi.

- Dragul meu, daca pentru dumneata dragostea este un chin, imi pare rau, dar este oare cu putinta sa te fi nascut pentru a nu iubi ?

Cu ochii reci o privi si apoi se intoarse, lasand astfel neterminata, inca o data, acea discutie.

Ea se intoarse la vechiul ei prieten si incepu din nou a canta. Stia ca e singurul ce o iubeste. Singurul ce ii va fi fidel intotdeauna . . .

La vie en rose

Era toamna, era week-end, era pe’nserat, era intr-o cafenea pe-un bulevard, cu o tigara-n mana. Era ea. Cu gandul dus departe cu capul sprijinit de geam, sta singura la o masa, cu o cafea fierbinte si o tigara aproape stinsa. Asteptand parca un pocnit din degete pentru a se trezi, statea cu privirea pierduta printre stele, incercand sa-si ajunga gandul de departe.

Tragea absenta din tigara si sorbea cafeaua cu zgomot. Privea cum frunzele caramizii se despart de pomii imbatraniti. Pleoapele clipeau greu, lasand sa curga cate  o lacrima ratacita.

Colturile gurii se ridicara la auzul noii melodii ce canta in surdina. Ii amintea de prima ei iubire. Fiorul puternic simtit la prima intalnire. Timpul petrecut, zilele senine si noptile de neuitat.

Se ridica de pe scaunul tare de lemn, isi prinse rochia cu o mana, facu o reverenta si incepu sa danseze. Cafeneaua intreaga ii era ring de dans, destinat ei, numai ei. 

Finalul melodiei .. cu pasi leganati se inapoia catre scaunul pe care-l parasise in urma cu putin timp. Se lasa sa cada in el, isi sprijini din nou capul de fereastra si incepu sa viseze. O alta tigara isi facuse acum loc intre degetele ei subtiri. Un nou gand pleca din mintea ei .. catre stele ..